Rudyard Kipling - Dacă

De poţi fi calm cand toţi se pierd cu firea
În jurul tău şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine chiar când omenirea
Nu crede dar s-o crezi ar vrea;

Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,
Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept;
Dacă privit cu ură nu te razbuni urând
Şi totuşi nu-ţi pui masca de sfânt sau de înţelept;

Dacă aştepţi, dar nu cu sufletul la gură
Şi nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;
De nu răspunzi la ură tot cu ură
Dar nici prea bun să pari nici prea-nţelept;

Sau când hulit de oameni, tu nu cu răzbunare
Să vrei a le raspunde, dar nici cu rugăminţi;
De poţi visa, dar nu-ţi faci visul astru;
De poţi gândi, dar nu-ţi faci gândul ţel;

De poţi să nu cazi pradă disperării
Succesul şi dezastrul privindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvântul cândva rostit de tine
Rîstalmacit de oameni, murdar şi prefăcut;

De rabzi văzându-ţi idealul distrus şi din nimic
Să-l reclădeşti cu ardoarea fierbinte din trecut;
De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere
Şi tot ce-ai strâns o viaţa să pierzi într-un minut
Şi-atunci fără a scoate o vorbă de durere
Să-ncepi agonisala cu calm de la-nceput ;

De poţi ramane tu în marea gloată
Cu regi tot tu, dar nu străin de ea;
Duşman, om drag, răni să nu te poată;
De toţi sa-ţi pese dar de nimeni prea;

De poţi prin clipa cea neiertatoare
Să treci şi s-o întreci gonind mereu;
Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu şaizeci de clipe de veşnicii mereu,
Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor
Şi mai presus de toate, un OM, iubitul meu.