Pagini

miercuri, 5 mai 2010

Alb și negru

Albul şi negrul, două culori ce armonizează perfect, într-o complementaritate ideală, cuprinzând întreaga gamă de nuanţe de gri şi cenuşiu…
Albul imaculat al zăpezii ce dă impresia de imensitate şi cuprindere în privire a naturii îmbrăcată în alb... albul florilor de crin cu delicateţea şi parfumul lor suav... lumina sidefie a unei dimineţi însorite... sufletele curate... albul imaculat al unei încăperi... îngerii albi... viaţa… toate sunt reprezentări ale purității şi curăţeniei. Nevoia de alb, un alb absolut, pur, imaculat… dă vieţii strălucire, este echivalentul stării de fericire şi bucurie, este energia indispensabilă fiinţării, este binele, calmul, liniștea… Lumina din candela vieţii trebuie păstrată vie, altfel odată ”pierdută” renaşte greu din întuneric…
Negrul întunecat al nopţii fără stele... negrul sufletelor murdare... negura unei zile de iarnă... negrul hainelor de doliu... întunericul din noi... moartea... toate deprimă, vlăguiesc, dau senzaţia de neajutorare, neîmplinire şi tristeţe.
Albul şi negrul, două elemente ce exprimă două naturi diferite, dar atât de asemănătoare... binele şi răul... cerul și pământul... viaţa şi moartea... lumina şi întunericul… Raiul şi Iadul…
Întregul cu cele două jumătăţi, bărbatul şi femeia, se pot completa perfect sau pot deveni un câmp de bătălie al contradicţiilor… Această celulă complexă formată din masculin şi feminin, cu armonia şi disarmonia ei, cu înţelegerile şi neînţelegerile ei, formează unitatea de la care porneşte viaţa…
Spuneam undeva că fiecare dintre noi suntem întregul, întregului… suntem jumătatea a ceea ce înseamnă unul... de fapt, idealul unei idei atât de simple rezidă din armonie şi rezonanţă…

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu