Pagini

sâmbătă, 28 august 2010

Tatuajul

Am studiat în timp, de la distanţă, acest fenomen al modernităţii. Nu pot spune ca am înţeles limpede ce este tatuajul, la ce foloseşte sau dacă aparţine artei sau nu. Am încercat să aflu de la persoane autorizate, psihologi, ce reprezintă tatuajul şi cum poate influenţa, cum poate întări personalitatea şi caracterul cuiva.
Cu toate străduinţele mele n-am reuşit să aflu decât câteva idei vagi. S-a întâmplat aşa pentru că cei cu care am discutat nu aveau o experienţă foarte bogată, mai ales că fenomenul acesta este destul de recent şi ,nu s-a reuşit încă finalizarea un studiu psihologic, în ceea ce priveşte decorarea pielii şi motivele dorinţei de a te ”însemna”.

Ceea ce am observat este că fenomenul se manifestă mai ales la tineri, dar am vazut şi persoane mature, tatuate cu tot felul de desene unele ce sunt departe de artă, altele foarte aproape de kitchs sau chiar simple mâzgăleli. Cele mai multe nu sunt decât nişte pete de culoare verde-albăstrui, fără un contur bine definit, altele cu uşoare urme de culoare, dar oricum departe de ceea ce ar fi un desen artistic.
Nu ştiu dacă putem accepta tatuajul ca pe o tendinţă a modei. Tot ceea ce ţine de modă este trecător, în schimb tatuajul este ireversibil sau aproape ireversibil, tehnicile prin care poţi renunţa la el, pe lângă preţul nejustificat, sunt incomplete, iar pielea nu va mai fi niciodată intactă aşa cum a fost înainte de tatuaj.

Putem accepta în schimb faptul că fiecare este stăpân pe propriul lui trup şi îl poate ”mutila” cum doreşte. De fiecare dată m-am întrebat, fără să aflu răspunsul, de ce doresc oamenii să-şi facă tatuaje. Cum îi poate împlini şi ce efect poate avea asupra personalităţii şi interiorităţii lor, o ”automutilare”, de cele mai multe ori, de prost gust.

Şi mai mult de atât, de ce o mulţime de femei în jurul vârstei de 40 de ani doresc să-şi facă cadou un tatuaj. Acest ultim aspect pentru mine este de neacceptat. Tatuajul pentru o femeie, mai ales la această vârstă este total dizgraţios, denotă vulgaritate, stirbeşte feminitatea şi dezvăluie într-un mod brutal acel mister feminin ce ar trebui păstrat cu mare sfinţenie de fiecare femeie.
Discutând despre acest lucru, unele dintre doamnele doritoare de tatuaj spun că asta simt că le va împlini. Aceasta vârstă, 40 de ani, reprezintă un prag psihologic şi vor să marcheze cumva acestă ”maturitate” printr-o acţiune ce va rămâne în timp şi le va aminti permanent de trecerea spre o nouă etapă a vieţii lor.

Altele invocă frumuseţe şi senzualitatea. Un tatuaj descoperit de partener într-o zonă ascunsă a trupului, în momentul unui act sexual, îl va face pe acesta să o dorească mai puternic, iar ea va emana senzualitate stârnind plăceri extreme. Nu ştiu, cred că şi partenerul trebuie să fie de o anumită factură pentru a simţi o atracţie mai puternică pentru o femeie tatuată.

Cei mai mulţi spun că desenul trebuie să-i reprezinte, să fie o expresie a personalităţii lor. Cred că un tatuaj indiferent cât de expresiv ar fi, nu denotă decât o identitate slab definită. Cei care aleg să-şi ”marcheze” trupul consideră că nu sunt suficient de reprezentativi prin ceea ce sunt ei ca indivizi şi un astfel de desen i-ar putea ”completa” sau chiar ar putea ”întări” imaginea lor.

Nu cred că un tatuaj poate demonstra ceva în plus sinelui persoanei tatuate sau celor din jur. Dimpotrivă este o carte de vizită cu multe detalii despre persoana respectivă. Vanitate, imaturitate, identitate nedefinită, dorinţa de a fi remarcat de cei din jur, persoană ce nu se poate remarca prin calităţi sau, are impresia că nu i se acordă atenţia pe care o doreşte, nu este iubit, apreciat de cei apropiaţi, nu este împlinit emoţional şi afectiv, şi de ce nu, chiar erotic.

Tatuajul ţine de primitivism, de acele vremuri când oamenii erau însemnaţi pentru a demonstra că aparţin aceluiaşi trib, prin urmare această tehnică, oricâtă modernitate i s-ar impregna, nu demonstrează altceva decât stadiul de dezvoltare la care s-a oprit individul în evoluţia sa.

6 comentarii:

  1. Tatuaj..
    Nu cred ca-i cazul sa fenomenologizam chestiunea…..nu-i musai sa trecem respectiva tema prin aspectele moralitaii europene sau prin teorii criticiste...
    Tatuajul a fost si este expresie artistica fara pretentii "renascentiste"..uneori expresia respectiva,face trimiteri temporale inspre simbolistici de tot felul...
    El nu este plamadit ca idee artistca in atelierele rafinatelor scoli expresioniste sau impresioniste..este,asa precum se stie,un mod expresiv cu-o istorie milenara...si,
    de-a lungul istoriei sale,tatuajul a fost apanajul elitelor unei comnuitati sau al maselor,in functie de cultura acelor dimensiuni etnice….
    Imi amintesc ca in evul mediu (chestiune invatat pe la scoala) cruciatii isi tatuau diferite parti ale trupului cu insemne crestine pentru a fi recunoscuti ca fiind,dupa crezul lor,persoane deosebite de restul lumii(pagane)
    Mai apropiat de noi ca timp,fetele si femeile crestine din bazinul balcanic,aflat sub pericolul otoman (mahomedan) isi tatuau fruntea cu felurite simboluri crestine,in special cruci pentru,credeau ele,a fi protejate intrunfel sau altul de spurcaciunile vandalizatoare…acest obicei a ramas prin constiinta populara a locurilor respective,multa vreme dupa disparitia acelui pericol (mai vedem si azi prin Consatnta batrane makedoance ce port aceste insemne)
    Dupa opinia mea,azi,tatuajul ca expresia artistica,bine facut,suficient ca dimensiune,place..da o anume nota de eleganta si confort,chiar si ceva personalitate…
    Desigur,orice expresie isi are expunerile ei in functie de gradul de cultura al fiecaruia,asa si tautajul uneori pare labarat si in alte cazuri bun de admirat…
    Ca unul ce are habar despre aspectele artei,pot spune ca am vazut arta autentica asezata minunat pe unele trupuri..

    Nu cred ca ar trebui sa privim acest lucru doar prin prisma unei anume mentalitati europene…asa cum si unele aspecte ale filosofiilor antice au fost privite chioras si intrun final au sfarasit pe diferite ruguri ale ideologiilor coercitive sau absolutiste…
    O zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  2. aveti o conceptie.....ar trebui sa ajungeti printre alt gen de oameni...daca ati vazut kitch uri,eu sunt de parere ca nu ati stat de vorba cu cineva care este un artist tatuator,si macar daca va informati mai mult,sau chiar sa discutati cu persoane care deja au tatuaje...uumm,tatuaje,nu kitch'uri...alea se numesc desene ordinare de prost gust!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Facand abstractie de modul acesta de exprimare a creatiei, mai mult sau mai putin artistice, m-am intrebat de ce oamenii simt nevoia sa se "insemneze" si ce reprezinta pentru ei aceasta manifestare. Ideea blogului are un anumit substrat psihologic, lucru pe care am vrut sa-l scot in evidenta, si mai putin desenul in sine ca exprimare artistica. Multumesc pentru parerea dvs.

      Ștergere
  3. anonim,total de acord cu tine!

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu e vorba de intarit sau completat imaginea ca persoana, ci doar de a alege anumite fatete ale personalitatii / gusturilor persoanei respective (alea mai dragi ei) si sa le sarbatoreasca.

    E o arta si o alegere personala. Atat. Ceea ce spui mai sus e ca si cum ai zice ca alegerea unei singure culori de par sau a unui singur stil vestimentar nu are cum sa te defineasca ca persoana completa. Ceea ce e adevarat: stilul semi-elegant/office nu vorbeste despre latura "de noapte" a unui om, despre felul in care se distreaza, etc. Dar daca e cea mai puternica latura a persoanei, atunci o vezi si se vede prin prisma stilului semi-elegant/office, chit ca uneori poarta pijama.

    O sa postez un link la un articol despre tatuaje, dar asta e numai despre tatuajele la femei - o sa postez si o parte a doua in zilele urmatoare, despre tatuajul in general, so motivele pentru care unii le urasc sau zic ca nu si-ar face - si desigur, contra-argumentele mele pentru treaba respectiva. Si probabil cateva judecati dure aduse indivizilor care spun treburile alea, pentru ca nu e ca si cum ar fi fost ei destul de respectosi incat sa merite respect...

    https://basinicolorate.wordpress.com/2015/06/14/tatuajele-in-romania-femeile-tatuate/

    RăspundețiȘtergere
  5. Urasc tatuajele, sunt ANTItatuaj! Trupul cu care ne nastem nu este pe deplin al nostru, ci templul Lui Dumnezeu si nu avem nici un drept sa-l mutilam in asemenea hal. Daca Dumnezeu ne vroia tatuati, ne nasteam asa si atunci oamenii si-ar fi dorit o piele curata, ca asa e omul, vrea sa faca contra legilor crestine! Din lipsa credintei si a dragostei, omul s-a inveninat, a devenit mandru si vanitos la extrem. Toti doresc sa se afirme, au impresia ca sunt smecheri, ca ei sunt cei mai tari, dar de fapt sunt NIMIC, atat timp cat nu au valori morale, crestine! Ma uit cateodata la unii plini de tatuaje, cu ochelari de soare la ochi, merg ingamfati si plini de ei pe strada, au impresia ca ei sunt "bossii", ca nimic nu-i poate darama si deodata sa spunem ca pot avea un accident care sa-i lase infirmi pe viata, ar mai fi atat de smecheri?

    RăspundețiȘtergere