Cuprinsă cu dragoste şi atinsă delicat, o vioară îşi revarsă muzicalitatea şi armonia asupra inimilor şi sufletelor într-un necuprins izvor de sunete pătrunzătoare până acolo în adâncuri nebănuite. Măiestria celui ce ţine în braţe un instrument ştiind cu precizie ce coardă să atingă şi cu ce intensitate, va dărui simţirilor extazul ca într-un dans ameţitor cu unduiri pasionale. Iubirea dintre maestru şi vioară va face din cei doi un singur trup, iar vioara asemenea unei femei se va pierde în îmbrăţişarea bărbatului dăruindu-i împlinire prin sunetele sublime ale simfoniei vieţii ei.
Femeia asemenea unei viori, tânjeşte atingerea delicată a unui bărbat ce va şti să alunece pe coardele ei într-o nesfârşită mângâiere. Iar bărbatul ce va şti să stârnească vibraţii în sufletul femeii şi rezonanţă în spiritul ei, va fi acea comoară pe care o va păstra în adâncul tainic al fiinţei. Când bărbatul slăbeşte îmbrăţişarea sau atinge brutal strunele fine, vibraţiile şi armonia se pierd în acorduri deşarte şi reci, muzica ei se va destrăma şi va pieri în neant. Rănit, sufletul ei va plânge melancolic precum arcuşul pe strune de vioară în aşteptarea unui maestru ce va şti să o cuprindă cu braţe protectoare, să o atingă din nou cu blândeţe, sărutându-i fiecare acord. Virtuozitatea unui bărbat stă în a şti ce coardă să atingă, cu ce intensitate şi cu adâncă iubire, iar femeia îi va pune la picioare lumea şi sufletul ei într-o nestinsă desfătare.
Vibraţia coardei este precum freamătul femeii înfiorate în braţele liniştitoare ale bărbatului. Nimic nu are seamăn cu dezmierdarea trupului viorii cu palme puternice în îmbrăţişări catifelate, ce pot stârni ploi de lacrimi şi potop de şoapte din descătuşarea iubirilor zăvorâte în adâncuri ascunse. Numai cel ce va şti să pătrundă în esenţa nobilă a viorii, numai el va descoperi adevărata femeie, feminitatea divină ce poartă în ea muzica universului, ce poate înălţa spiritul lui dincolo de real. Doar un spirit dăruit de Cer poate fi miracolul descătuşării femeii din închisoarea sufletului ei. Doar el şi îngerii pot pătrunde acolo unde materialitatea nu are loc, în armonia purităţii ei. Şi nu o poate face decât cu arcuşul sensibilităţii lui.
Vioara trupului ei aşteaptă uneori întreaga viaţa un arcuş ce mângâie cu delicateţe de maestru pentru a o face să cânte izvorul de arii necompuse vreodată, acorduri ale unei muzici din simfonia iubirii.
Femeia este o taină ce aşteaptă să fie descoperită acord cu acord, până la totalitatea sublimă a muzicii ei. Chiar şi atunci când ultimul acord al muzicalităţii ei pare că a luat sfârşit, chiar şi atunci, sunetele divine ale spiritului ei pot naşte alte acorduri întru uimirea şi împlinirea bărbatului.
Femeia asemenea unei viori, tânjeşte atingerea delicată a unui bărbat ce va şti să alunece pe coardele ei într-o nesfârşită mângâiere. Iar bărbatul ce va şti să stârnească vibraţii în sufletul femeii şi rezonanţă în spiritul ei, va fi acea comoară pe care o va păstra în adâncul tainic al fiinţei. Când bărbatul slăbeşte îmbrăţişarea sau atinge brutal strunele fine, vibraţiile şi armonia se pierd în acorduri deşarte şi reci, muzica ei se va destrăma şi va pieri în neant. Rănit, sufletul ei va plânge melancolic precum arcuşul pe strune de vioară în aşteptarea unui maestru ce va şti să o cuprindă cu braţe protectoare, să o atingă din nou cu blândeţe, sărutându-i fiecare acord. Virtuozitatea unui bărbat stă în a şti ce coardă să atingă, cu ce intensitate şi cu adâncă iubire, iar femeia îi va pune la picioare lumea şi sufletul ei într-o nestinsă desfătare.
Vibraţia coardei este precum freamătul femeii înfiorate în braţele liniştitoare ale bărbatului. Nimic nu are seamăn cu dezmierdarea trupului viorii cu palme puternice în îmbrăţişări catifelate, ce pot stârni ploi de lacrimi şi potop de şoapte din descătuşarea iubirilor zăvorâte în adâncuri ascunse. Numai cel ce va şti să pătrundă în esenţa nobilă a viorii, numai el va descoperi adevărata femeie, feminitatea divină ce poartă în ea muzica universului, ce poate înălţa spiritul lui dincolo de real. Doar un spirit dăruit de Cer poate fi miracolul descătuşării femeii din închisoarea sufletului ei. Doar el şi îngerii pot pătrunde acolo unde materialitatea nu are loc, în armonia purităţii ei. Şi nu o poate face decât cu arcuşul sensibilităţii lui.
Vioara trupului ei aşteaptă uneori întreaga viaţa un arcuş ce mângâie cu delicateţe de maestru pentru a o face să cânte izvorul de arii necompuse vreodată, acorduri ale unei muzici din simfonia iubirii.
Femeia este o taină ce aşteaptă să fie descoperită acord cu acord, până la totalitatea sublimă a muzicii ei. Chiar şi atunci când ultimul acord al muzicalităţii ei pare că a luat sfârşit, chiar şi atunci, sunetele divine ale spiritului ei pot naşte alte acorduri întru uimirea şi împlinirea bărbatului.
Apuca-te de scris!!!
RăspundețiȘtergeresecret_bliss