Orice întâmplare este o experiență, iar viața este un șir de experiențe. Din fiecare
moment al întâmplării ar trebui să învățăm ceva și la o următoare conjunctură
să aplicăm cele învățate. În felul acesta am fi mult mai atenți la impulsurile
de moment și poate am asculta mai atent rațiunea decât sufletul. Facem greșeli,
mai mari sau mai mici, suntem făcuți din greșeli pe care apoi, cei conștienți
de gravitatea lor, încercăm să le reparăm. Lecția nu are greutate decât dacă va fi
resimțită pe propria piele. Desigur,
orice greșeală indiferent de efectul ei are un preț. Uneori pierdem tot ceea ce
am construit, alteori pierderile sunt mai mici, însă inevitabil provoacă răni
superficiale sau profunde în noi sau în ceilalți. Prețul este deseori nejustificat de mare
pentru greșeala făcută, dar el trebuie asumat. Tocmai în povara lui va sta
grija de a nu mai greși. Se pare însă că de cele mai multe ori nu învățăm nimic
din durerosul regret ce însoțește eșecul intenției. Ne vindecăm repede de
greșeală prin uitare și greșim din nou.
Sunt oameni care
greșeșc la tot pasul fără să le pese de urmele pe care le lasă în jur. Se
hrănesc cu propriile erori pavându-și drumul spre ceea ce ei consideră realizări. Faptele care ies de sub lumina moralității și al bunelor intenții pot fi numite gereșeli intenționate. Pentru cei care se pretează la astfel de
greșeli, rezultatul faptelor reprezintă cheia succesului. Efectul produs asupra
celorlalți le este indiferent, importantă fiind doar propria satisfacție de a
atinge țelul propus. Oamenii aceștia nu știu ce-i iertarea și nici greșeala
omenească fără de voie. Pentru ei greșeala nu este o abatere de la normalitate,
ci o modalitate de a obține ce și-au dorit.
Cred că multora
dintre noi li s-a întâmplat ca o bună și lăudabilă intenție să se transforme
într-o greșeală. Sigur că pleci în intenție cu o serie de rațiuni la care ai
reflectat, însă oricâtă luciditate ar exista, fiecare acțiune are și o notă de
neprevăzut. Construiești în minte un anumit fir al întâmplării. Deși există și
gânduri reziduale pe care întenționat nu
le asculți, mintea ta este cuprinsă doar de momentul final al victoriei. Refuzi
orice eșec stânjenitor și neplăcut. În general pierderile ca rezultat al
erorilor umane sunt foarte rar luate în calcul. Mintea nu acceptă decât
reușite.
Conștientizarea
greșelii devine momentul cel mai copleșitor. Atunci realizezi diferența dintre
ceea ce ți-ai imaginat a fi și planul realității. Întâmplarea îți dă o palmă
peste ceafă și te trezește din scenariul imaginat. Intenția se transformă
într-o dezamăgire, iar sufletul îți este cuprins de regret. Acesta este
momentul cel mai copleșitor al conștientizării greșelii. Sentimentul care te
macină în acel moment este al ireversibilității timpului. Dacă ai putea da
timpul înapoi cu siguranță ai acționa altfel. Desigur, reluarea faptei nu
presupune evitarea unei noi greșeli. Atâta timp cât rațiunea este influențată
de emoție și de alți factori independenți de voința proprie, desigur că
greșelile pândesc la tot pasul. Dar oare dacă timpul ar fi reversibil, cum ar
arăta viața noastră? Oare dacă ni s-ar oferi posibilitatea să reluăm viața de la început sau de la un la
un moment dat, oare câte greșeli am mai face?
Toti trecem prin greseli, pentru ca e omeneste asa, si pentru ca din greseli invatam..Odata ma gindeam ca prostii fac multe greseli, care ii costa si pe ei, dar si pe ceilalti..Dar cele mai mari boacane le fac desteptii..Pentru ca prostii nu au imaginatia desteptilor, si nu pot gresi chiar asa..Dar desteptii fac cite una, de se mira si ei:))
RăspundețiȘtergerePentru prosti, se numesc prostii, iar pentru destepti se numesc... gafe... :) Intradevar, gafele sunt rodul imaginatiei si al excesului de rationalitate... Apropo de modul de actiune al prostilor in raport cu cel al desteptilor am citit un blog care surprinde foarte bine realitatea... Pare amuzant si in acelasi timp trist...
RăspundețiȘtergerehttp://www.andreichira.ro/de-ce-oamenii-inteligenti-esueaza-si-prostii-reusesc-in-viata/
Imi aduc aminte multe lucruri,vazute in Constanta..Amintirile ma iau de nas si ma plimba prin locuri vazute demult..
RăspundețiȘtergereZona de promenada din Ct e una de vis, cel putin asa mi s-a parut mie, cind am fost in practica in Ct, in anul 4 la Nave, care era si ultimul in care mai vedeam un port, si un santier naval..Nu stiam nimic despre Ct, si am plecat cu mai multi colegi sa vedem orasul..Tin minte ca am coborit spre piata Ovidiu, si am intrat la o pizzerie, era prin '91 parca..Ajungem noi acolo, comandam, si asteptam..Pe masa barului era un bol urias cu un fel de sos-mehlem, cu gust de ceva faina, ketchup, otet, foarte dens, cu o viscozitate mare..Bun, ne vine pizza, punem sos pe ea, si mergem inapoi la masa..Dupa noi vine o familie de turisti, cred, comanda pizza, le vine, si, mai nene, isi iau bolul la masa (care era urias) si da-i si haleste din el..Pina nu l-au terminat, nu au plecat..Noi ne uitam la ei, de cum pot sa bage in ei atita cantitate..Am ris cit n-am ris in viata mea, pentru ca, na, studentii se pricep la mistouri..In fine, terminam noi, si plecam in plimbare, prin peninsula..Am vazut lucruri care m-au lasat masca: Muzeul de istorie, Mozaicul Roman, intrarea spre port, Cazinoul, Farul vechi, Cladirea cu Amirali, hotelul acela vechi, statuia lui Eminescu, portul comercial, si am revenit iar in Piata Ovidiu, cu statuia aceea impozanta a unui filosof-poet, care ne spunea sa ne rugam sa-i fie somnul lin, daca vreodata am iubit..A fost fabulos, pentru ca am trecut prin atita istorie..Si acum imi aduc aminte cu atita placere tot..Si inca ceva ce nu pot uita; promenada, si marea..A fost romantic, chiar daca noua atunci nu ne statea gindul la romantisme, sau la altele..
Daaa... pizzaria se numea Cin-Cin si era renumita in Constanta... Ea exista si acum si si-a pastrat numele... Intradevar, zona peninsulara este cea mai frumoasa zona a Constantei pentru faptul ca este o zona incarcata de istorie. Acolo inca sunt o multime de cladiri deosebit de frumoase si valoroase ca arhitectura, insa nimeni nu investeste in reabilitarea lor. In afara de asta, un lucru deosebit de grav este faptul ca au fost acordate avize de constructie a unor cladiri moderne care au distrus imaginea si valoarea unui cartier istoric. Se intampla totusi si ceva bun... Cazinoul este in lucrari de restaurare... Vom vedea ce destinatie va avea dupa... dar ma tem ca nu va mai fi ce a fost candva... Da... Constanta este un oras superb... spun acest lucru nu pentru ca este orasul meu natal, ci pentru ca este un oras istoric, cu marea,cu litoralul si Mamaia... Daca vei cauta in "Constanta de odinioara" vei regasi cam tot ce te-a impresionat atunci... si daca vrei sa le vezi din nou, cand vii in Romania, le putem revedea impreuna... :)
Ștergere