Bang...
bang... bang... bang... bang... se aude un nesfarşit dangăt de clopot. Se vaită
trist şi grav a moarte. Cineva a plecat "dincolo" lăsând aici
viaţa... sau poate moartea. Din depărtare, din zarea pierdută printre pomii împodobiţi
cu fructele verii, clopotul glăsuieşte cu lacrimi de fier.
Cineva a plecat
dintre noi luând cu el totul... viaţa, amintirile, fericirea, tristeţea,
dezamăgirile, speranţele şi chinul de a fi. In muzica lui, clopotul ne anunţă
cu glas jeluit că viaţa se sfârşeşte in moarte. Dangătul funebru ne aminteşte
că suntem efemeri şi viaţa este o trecere de o clipă între naştere şi moarte.
Ce este omul în ultima lui suflare? Nimic... doar dangăt de clopot ce vesteşte
pământului că va primi darul pe care l-a zămislit odată. Acum îl va primi
înapoi despuiat de toate veşmintele sufleteşti. De toate averile, de toate
mândriile, de toate urile, de toate vanitaţile, de toate... va rămâne gol şi va
lăsa un gol...
Bang...
bang... bang... bang... vibrează în aer sunet de nefiinţă. Parfumul de tămâie
şi lumina de priveghi ajunge până la noi. Cineva şi-a împlinit menirea şi a plecat
pe drumul ce nu are decât un sens... ireversibil. Atmosfera, în dangăt de
clopot îndoliat devine tristă şi grea, inlăcrimată şi funebră. Limba de clopot
loveşte scurt şi rar dând răgaz clopotului să-şi glăsuiască pustiul cu limbă de
moarte. Sfârşitul vestit este al fiecăruia dintre noi.
macabru...cum poti scrie asa ceva?
RăspundețiȘtergereMoartea face parte din firescul existentei... lucru pe care ar trebui sa-l constientizam cu mai multa acceptare si intelegere... in felul acesta teama de moarte ar fi mai putin rascolitoare...Iti place Bacovia?
ȘtergereIntotdeauna am avut senztia ca Bacovia fugea incostient de viata, dar in acelasi timp ii era frica de moarte. Versurile sale au fost create intre cele doua lumi.
ȘtergereMoartea este ceva ceea ce trebuie sa constientizam? Partial veridic. Moartea este o stare, exact la fel ca si somnul, o stare de bine, o stare care te duce peste alte lumi. Macabrul mortii a fost inventat de omul modern pentru ca in trecut nu exista asa ceva.
Sa nu imi spui ca nu iti este frica de moarte?
Cred ca este greu de spus ce anume determina stilul unui poet sau al unui scriitor. Structura lor sufleteasca si inspiratia, apoi talentul, genialitatea, dicteaza in general stilul operelor lor. Probabil Bacovia era un tip trist si deprimat, sau asa parea analizand poezia lui. La fel parea si Cioran, insa el, cu tot nihilismul lui, iubea viata. Da... poate este bine spus ca Bacovia a creat intre doua lumi.
ȘtergereDespre moarte este la fel de greu de exprimat un punct de vedere veridic. Daca este sau nu o stare de bine, o "necesitate" precum somnul, o stare de "teleportare" in alte lumi...acest lucru ramane de vazut. Nu stim nimic cu certitudine din ceea ce ar putea fi "dincolo". Stim doar ca moartea este singura certitudine in raport cu viata.
Nu vreau sa te contrazic, insa omul s-a temut din totdeauna de moarte. Doar inteleptii aflati pe o treapta superioara de evolutie spirituala s-au impacat intr-o oarecare masura cu ideea de moarte, acceptand-o. Teama este un sentiment uman si el dateaza de la aparitia raului, adica din totdeauna. Sigur ca noi, oamenii de rand ne temem de moarte. Dar se intampla asa pentru ca omul se teme de tot ceea ce nu cunoaste. Iar moartea este poate cea mai mare necunoscuta a vietii.
prea mult patos atunci cand vine vorba despre moarte. ma intreb cati ani ani? adica te-am mai intrebat si nu ai raspuns. ce te-a facut sa gandesti asa?
ȘtergereSincer, n-am retinut o intrebare de genul acesta... Insa nu cred ca tine de varsta, ci de ceea ce te preocupa. Am intalnit oameni tineri care isi puneau intrebari fundamentale, ce-i drept mai putini decat cei ajunsi la o varsta apropiata de moarte. Varsta ca si timpul sunt notiuni abstracte. Varsta biologica nu are aface cu varsta psihologica...Nu fac un secret din anii mei, insa sunt un om caruia nu-i place publicitatea... Nu-mi place nimic din ceea ce presupune expunerea identitatii, poze, date personale etc. Dar cred ca din ceea ce scriu, nu este greu sa deduci varsta pe care o am... :)
Ștergerenu ai retinut pentru ca nu ai controlat adresa de contact. ideile tale sunt foarte dure...si eram curios de varsta ta fizica.
ȘtergereAdresa de mail pe care o folosesc acum este pluttonia@ymail.com... vechea adresa pluttonia@yahoo.com nu mai este valabila... poate ai folosit acest cont si nu primul...
ȘtergereInca ceva... Nu cred ca este vorba de duritatea ideilor mele ci de o reflexie a realitatii... n-as vrea sa spun reprezentare pentru ca as da o nota fara echivoc acestei realitati pe care altii poate o vad altfel. Asa cum spunea cineva cu greutate in cuvintele pe care le rostea, eu nu sunt detinatoarea adevarului absolut, sunt doar un observator al lumii. Oricum ma bucur ca unii dintre cei care citesc modestele mele randuri, putini de altfel, au opinii legate de ideile postate aici. Orice comentariu si orice parere este foarte bine venita, ceea ce denota ca lumea ideilor este o lume in care avem loc cu totii.
ȘtergereE macabru, si atit de real..Sintem si noi fiintze, si ne asumam propriul sfirsit..Cred ca daca nu intelegem asta, nu intelegem cine sintem..Sintem acum, traim pe o margine de lume si de timp, si ne imaginam cite, si cite infinituri, de dincolo..Desi, peste toate, o lopata de tzarina se depune..Si incapem bine in 4 scinduri, cum spunea Poetul..Ce frumos spunea..Si ce trist adevar..
RăspundețiȘtergereDe fapt, vezi tu, Pluttonia, noi sintem ce sintem..Nimic mai mult..Si facem cit putem. Traim cum putem..Ne hranim cu iluzii.. Tu esti dura in spuneri..Dar spui..Si noi, toti, simtim ca e adevar..Atita adevar in toate trecerile noastre.. Musti de-o zi, pe-o lume mica, de se masura cu cotul..Trecatori..Care mai veseli, care mai tristi..
Nu stiu... si mie mi se intampla uneori atunci cand aflu undeva, intr-o carte, intr-un dialog, intr-un fapt de viata, ceva ce se reveleaza precum adevar (personal sau general), sa resping acel adevar... mai ales daca nu este convenabil. Adica acel adevar te trezeste dintr-o oarecare visare sau dintr-o stare de semi inconstienta vis-a-vis de acel adevar. Cred ca felul acesta de a lua contact cu realitatile este caracteristic multora dintre noi. Adica in sinea noastra stim foarte bine cum stau lucrurile numai ca adesea ne mintim singuri sau ne facem ca nu observam veridicitatea lor.
ȘtergereDin pacate sau poate din fericire... nu stim inca in acest moment... incapem bine in 4 scanduri.
Oare ar fi bine daca s-ar face o educatie pentru acceptarea mortii? Adica sa li se vorbeasca copiilor despre moarte ca facand parte din firescul vietii...
Ce bine ca moartea nu se poate cumpara de catre oamenii bogati...ipocriti,superficiali,totul le apartine ,etc ...Dar moartea e moarte. Specific, nu toti sunt asa, doar majoritatea.
RăspundețiȘtergereNu cred ca oamenii bogati si-ar cheltui averile pe lucruri atat de neimportante... ei oricum se cred nemuritori...
Ștergere:)) Oho ! Ai fi uimita cat si ce ar da sa poata faca asta. La cat sunt de superficiali si traiesc superficial nici macar stiind ca mor nu-si face efect asupra constiintei lor pentru ca au trait exact ca niste fantome,nu au simtit nimic.
RăspundețiȘtergereMoartea face si ea parte din viata, cum spunea Forrest Gump..Ne impacam cu gindul asta, pentru ca asa e mersul lumii..Toti vom muri cindva..Si, inainte sa murim, vom regreta multe..Dar, pina atunci, traim cum putem mai bine, si cautam sa traim cit mai mult, si mai complet..
RăspundețiȘtergereDar, tin minte cind eram eu mic, in Galati, stateam intr-un bloc la o strada destul de circulata..Si cel putin o data pe saptamina trecea prin fata blocului meu cite un cortegiu din asta funerar, in care mortul, pus intr-un sicriu deschis, intr-un camion, sau ceva, era urmat de o coada lunga de cunostinte, si de o orchestra care, probabil ca fusese platita sa cinte continuu..Pentru ca era o jale zisa din trompete, tromboane, alte alamuri, oooo..Dar peste toti era toba aia uriasa care bubuia metodic, de se auzea si in cartierul vecin.. Si, pe urma, ma uitam la ritualurile de inmormintare..Cind il bagau pe nefericit in groapa se pornea o jelanie de sarea camesa de pe toti de plins; mai mai sa sara in groapa dupa el..Apoi urmau pomenile, si toata lumea, cu durere in suflet, minca de parca venea sfirsitul lumii:)))..Bagau in ei de durere, probabil..Ca asa masa bogata pe gratis e rara.. In fine, toate treceau, si mortul raminea ingropat, si singur, sa doarma somnul lui de 1000 de ani..
Stiu ca nu trebuie sa facem haz de unele lucruri, pentru ca moartea e grava, si moartea unor fiinte dragi ne-a afectat profund, pe noi toti..Desi, vezi, parca ne dorim sa ne amintim de ei cum erau cind traiau, si ne bucurau cu prezenta lor, si cu pasiunea pentru viata..Asta cred ca ar trebui sa ne puna pe ginduri, si sa ne faca sa ne gindim cum sa ne traim viata cit mai frumos..
Adevarat este ceea ce spui... Chiar zilele trecute citeam un articol despre cum se desfasoara ritualul inmormantarii la români si cum se defasoara la nordici sau la tarile civilizate. Este drept ca o buna parte dintre ei sunt catolici, insa aceasta diferenta de religie (pana la urma tot crestini sunt)nu are aface cu obiceiurile din ritualul inmormantarii. La noi, precum spui, se face un circ de cea mai proasta calitate, chiar mediatizat daca se poate, cu cat mai multe imagini, cu cat mai multe bocitoare profesioniste, fanfare si care funebre cu cai mascati... Apoi pomeni nesfarsite, de cele mai multe ori nelimitate doar la o masa, ci pomeni consistente, cu mobila si alte acareturi. Si evident, lume foarte multa. Pe cand la cei civilizati, inmormantarea este un eveniment deosebit de discret, la care participa strict familia si cei foarte apropiati. Totul decurge in liniste si decenta. Prin urmare se poate si altfel cu toate ca, asa cum stim cu totii, durerea este aceeasi. Durerea nu poate fi romaneasca sau suedeza.
RăspundețiȘtergereDa... gandindu-ne ca va veni acea zi, in afara de faptul ca trebuie sa ne traim viata...trebuie sa o facem cat mai frumos posibil.