Pagini

duminică, 9 septembrie 2012

Femeia din femeie...

Undeva într-o carte am întâlnit un adevăr. Puţini sunt bărbaţii care ştiu să pună în evidenţă femeia din femeie. Cu alte cuvinte feminitatea ca de altfel şi masculinitatea, nu se pot manifesta decât în prezenţa unor naturi autentic masculine şi feminine complementare. Există din ce în ce mai puţine astfel de naturi autentice care să pună în valoare esenţa feminină sau masculină din celălalt.

Femeia nu-şi poate manifesta feminitatea în deplina ei splendoare decât dacă în preajma ei şi alături de ea se află un bărbat cu o puternică influenţă ce derivă din caracterul lui autentic masculin. Femeia va fi femeie atâta timp cât simte pregnant această influenţă manifestată nu atât la nivel fizic, cât la nivel spiritual. Femeia trebuie să simtă puterea, forţa, curajul şi tăria de caracter a partenerului sub sensibilitatea şi delicateţea lui. Femeia caută braţe puternice care să ştie să protejeze, dar şi care să mângâie, să dezmierde în intimitate, să alinte şi să aline atunci când femeia este vulnerabilă. Ea nu-şi va dărui pe deplin feminitatea decât acelui bărbat pe care îl simte ca făcând parte din ea, acel bărbat care o împlineşte spiritual, sufleteşte şi trupeşte. Toată lumea ei va fi închinată acelui bărbat care aşa precum sculptorul, îndepărtează surplusul se marmură pentru a scoate din miezul ei opera de artă. Femeia precum creaţia artistului va purta amprenta daltei acelui bărbat care a descoperit feminitatea din ea. 

Toate conflictele ancestrale dintre cei doi au drept cauză, poate nedovedită, nepunerea în valoare a naturilor lor complementare. Într-un cuplu în care fiecare dăruieşte conştient de propria sa menire, restul relaţiei se compune de la sine într-o perfectă armonie şi echilibru. Bărbatul şi femeia, două entităţi ce construiesc viaţa cu „unelte” diferite, dar care ar trebui să se modelează unul pe altul formând o unitate compusă din masculinitate şi feminitate.

Intr-o imagine ideală bărbatul trebuie să fie combinaţia paradoxală dintre putere şi sensibilitate, voinţă şi blândeţe, duritate şi rafinament, spirit responsabil şi romantism. Asocierea dintre trăsături să denote un spirit care să manifeste tărie şi hotărâre în afara intimităţii cuplului, şi tandreţe, linişte, bunătate dincolo de uşa dinspre lume.
Femeia, îşi va exprima feminitatea dăruindu-se plenar bărbatului ce-şi manifestă masculinitatea prin putere, voinţă, hotărâre, responsabilitate, forţă, curaj în raportul cu lumea dinafară şi trăsăturile „catifelate” în raportul cu ea. Femeia nu va fi femeie atâta timp cât bărbatul va fi labil, şters, un bărbat lipsit de conturul personalităţii, dispus mai degrabă să se transpună în rol feminin decât să-şi asume rolul masculin. Cele două principii, masculin şi feminin, fac parte integrantă din fiecare natură umană, însă proporţia trebuie păstrată în acel echilibru stabilit ancestral. Dramul de feminitatea ce sălăşluieşte în sufletul bărbatului catifelează tăria lui de caracter, iar masculinitatea femeii, îi dă forţa interioară de a fi alături bărbatului susţinându-l cu feminitatea ei. Nimic nu împlineşte mai bine ca dominanta masculina simţită de femeie precum o forţă ce poartă mănuşi de catifea, sau ca supunerea feminină simţită de bărbat precum o susţinere care îi dă putere şi încredere.

6 comentarii:

  1. Sunteti un tezaur ! Va multumesc pentru lectura si va doresc o duminica de vis!

    RăspundețiȘtergere
  2. Uimitor!...
    Am descoperit acum "intamplator" scrierile tale.
    Fara sa fi citit ce este scris aici am intalnit un OM caruia am simtit ca trebuie sa-i spun ca este "un amestec neobisnuit de duritate si finete, pasiune si tandrete, cumpatare si neliniste."
    Inca ma minunez de "coincidenta"....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Prin urmare ati intalnit idealul masculin... Felicitari!

      Ștergere
  3. Si cati "barbati" care isi pierd personalitatea langa o femeie se transforma brusc in catelusi de plus.

    RăspundețiȘtergere