Pagini

joi, 1 decembrie 2011

De ce plângem la filme… sau de ce ne plac telenovelele…

Lacrimile sunt limbajul mut al durerii. Voltaire

Dincolo de simpla interogaţie, în opinia mea, există o explicaţie. Efectul principal asupra celui care vizionează un film care stârneşte lacrimi, este emoţia. In general dramele sau filmele de factură erotică cu iubiri imposibile sau cu iubiri ideale declanşează aceste emoţii. Iar cele predispuse să se lase dominate de imaginile siropoase, sunt femeile. Explicaţia ar fi una singură. Dramele impresionează prin tragismul situaţiei ecranizate, răscolind în cel impresionat amintiri trecute, stări actuale sau posibile situaţii viitoare ale existenţei. Însă dintre toate dramele, filmele erotice sunt cele care declanşează adevărate tumulturi emoţionale. Femeia se regăseşte în acele iubiri imposibile sau posibile pe care le tânjeşte. Femeia se visează a fi acel personaj de poveste, protagonista unei iubiri ce gravitează în jurul ei, învăluind-o cu dragostea pe care n-a cunoscut-o cu adevărat niciodată. Dezechilibrată afectiv, lipsită de dragostea pe care femeia o înţelege cu totul altfel decât bărbatul, evadează, se transpune mental şi sufleteşte în acea poveste de dragoste iluzorie. Evident că emoţia o va copleşi, iar şuvoiul de lacrimi amare survine ca manifestare a regretului că nu are parte de o asemenea iubire in real.

De ce spre surprinderea bărbaţilor femeia trăieşte acele basme şi nu relaţia în care bărbatul este alături de ea? Asta numai partenera lor o poate spune, însă în cele mai multe cazuri, femeia care este sedusă de fascinaţia telenovelelor, pe lângă sensibilitate, ea are şi o mare nemulţumire legată de partener. Ceva în relaţia ei o nemulţumeşte foarte tare. Aşteptările ei au fost înşelate în ceea ce priveşte bărbatul de lângă ea. Când femeia este mulţumită şi satisfăcută, partenerul întruchipând bărbatul pe care l-a dorit, femeia nu se pierde în poveşti siropoase şi cu atât mai puţin, va plânge la un film erotic. Emoţiile nu sunt atât de puternice încât să-i stârnească lacrimi, femeia este echilibrată, iar emoţiile vor fi păstrate pentru relaţia împlinitoare pe care o are. Ea nu va căuta refugiul într-o lume ireală, himerică, hrănindu-se cu o dragoste virtuală. Din păcate cele mai multe femei, în cadrul cuplului din care fac parte, nu au o relaţie aşa cum au visat şi nici partenerul lor nu se străduieşte să le ofere ceea ce le împlineşte şi le mulţumeşte.

Insă există şi femeia care dintr-o incompatibilitate totală cu partenerul nu-şi afla niciodată mulţumirea, oricâtă străduinţă şi bunăvoinţă ar exista din partea acestuia în a o satisface afectiv şi emoţional. Ea preferă să sufere sub masca nepăsării şi a durităţii, să-şi alimenteze stoic tristeţea, manifestându-se tiranic, fără să gândească că omul de lângă ea n-are nicio vină că ea este absurdă şi blocată într-un univers al propriilor false nemulţumiri. In general acestă femeie pozează în femeie puternică, dură, ce detestă slăbiciunile omeneşti şi iubirea, însă plânge pe ascuns la telenovele sau filme de dragoste. Imaginea ei exterioară este a unui aisberg uman, fără sentimente, în schimb pe dinăuntru sufletul îi clocoteşte din lipsa iubirii. Este reacţia inversă a celui care doreşte cu ardoare ceva, dar cel ce-i poate oferi împlinirea, deşi are cheia potrivită, nu poate patrunde dincolo de zidul de refuz. Simte nevoia dragostei, dar nu o poate primi din afara ei, sufletul si inima fiindu-i încremenite de ură. Urăşte tot ceea ce ar putea să-i dăruiască sentimentul de care are nevoie.

Dacă ar fi să apreciem într-un mod raţional telenovelele, n-ar trebui sa spunem ca sunt filme fără valoare culturală, ci ca sunt elemente de echilibru afectiv şi emoţional pentru femeile decompensate.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu