Pagini

joi, 2 iunie 2011

Femeia lipsită de erotism...

Asist din ce în ce mai des la un spectacol absurd şi burlesc. Pare a fi o noutate a vremurilor din urmă ce riscă să devină o imagine reprezentativă pentru multe femei. Nu ştiu dacă toţi avem darul de a sesiza jocul poate inconştient lipsit de talent al protagonistelor, însă fără să vrei, o atitudine ieşită din comun atrage atenţia.
Din ce în ce mai des femeia, în neîmplinirea ei, îşi manifestă lipsa de iubire zgomotos expunând un tablou dezolant. Orice gest, orice cuvânt este un mesaj prin care îşi exprimă lipsa unui satisfacţii ce ocupă o preocupare importantă în viaţa ei. Lipsa erotismului. Dorinţa de a simţi acele trăiri ce dau echilibru şi întregesc cumva menirea firească a femeii, o determină să se manifeste ca un cerşetor fără demnitate. Cererea nu este una direct exprimată, însă lipsa erotismul este precum un strigăt mut, de multe ori vulgar, ţipător ce denotă o dorinţă sexuală acută.

Se vede limpede lipsa partenerului, absenţa unui bărbat prin care să-şi compenseze nevoia de apropiere şi de erotism. Aşa cum spuneam spectacolul este unul burlesc, femeia fiind dominată de instinct cerşeşte inconştient acel ceva ce îi lipseşte. Elementul compensatoriu, bărbatul şi implicit sentimentul, nevoia de dragoste, dorinţa, o determină să se manifeste ridicol nemaiţinând cont de imaginea pe care o expune.
Pentru spectator spectacolul este dezolant, devine jenant şi stârneşte pe de o parte repulsie şi pe de altă parte milă. Femeia lipsită de sexualitate este precum flămândul hămesit ce caută hrana indispensabilă pentru a supravieţui firesc şi satisfăcător. Ţipătul de dorinţă mută se simte şi se vede la orice pas. Hainele extravagante nepotrivite cu vârsta, despuierea trupului doar pentru a fi expuse privirii bărbaţilor acele părţi ale corpului care se vor mângâiate, mersul lasciv ce atrage privirile flămânde, şi mai ales râsul. Râsul isteric, râsul zgomotos excesiv, râsul fără motiv la orice cuvânt al bărbatului care îi acordă o atenţie cât de mică, denotă o dorinţă devastatoare de a fi femeie.

Apoi gesturile fără cuvinte, provocatoare, privirile cu subînţeles, zâmbetele şăgalnice cu adresă, ocheadele aruncate permanent masculilor, atingeri sau apropieri ca din întâmplare, dau de înţeles prin limbajul nonverbal al trupului aceeaşi dorinţă acută.
Imaginea femeii lipsită de şansa de a fi femeie, de momentele în care se poate dărui total în intimitatea unei atmosfere în doi, ilustrează un spectacol jalnic. Nimic nu poate compensa lipsa acestei apropieri. Femeia fără atingerea bărbatului, nu este femeie. Se abrutizează şi se răceşte în interioritatea ei devenind un munte de gheaţă ce cere ostentativ o rază de soare. Nu se simte decât murmurul sufletului în aşteptarea împlinirii , strigătul mut al dorinţei ce arde pe dinăuntru.

Este greu să ne imaginăm ce simte o femeie atunci când bărbatul lipseşte din viaţa ei. Bărbatul prezent fizic, dar absent emoţional şi afectiv ori absent în totalitate, lasă urme adânci în viaţa femeii. Un gol imens care nu poate fi umplut decât cu o relaţie potrivită şi împlinitoare. Chiar şi acolo unde femeia nu-şi doreşte o relaţie stabilă, ea are nevoie de prezenţa bărbatului în viaţa ei. Nu simte atât lipsa unei menaj în doi cât simte lipsa afecţiunii unui bărbat concretizată prin ”întâlniri de grad zero” cu rol împlinitor. Deşi multe dintre femei neagă vehement acest lucru, ascunsă în subconştientul lor, dorinţa de a fi când şi când în braţele unui bărbat este masivă. Negarea este un fel de reacţie inversă la ceea ce simt cu adevărat şi de o intensitate maximă, dar nu vor să recunoască ori din orgoliu, ori din cochetărie feminină deplasată, din jenă sau o educaţie austeră în care femeia este subordonată bărbatului şi nu are nevoi sau dorinţe.

La orice vârstă, dar mai ales la cele însingurate la vârsta maturităţii târzii, dorinţa de a fi femeie în braţele unui bărbat, de a se dărui total în toată splendoarea unei intimităţi in doi, de a se pierde printre suspine in ritm sacadat de trupuri înfierbântate de amor, este pentru femeie un lucru esenţial. Este de fapt dorinţa supremă, ancestrală de a-şi afla jumătatea ce-i lipseşte.

Un comentariu:

  1. Ce drama... doamne ce drama sa fii aceasta femeie, careia ii lipseste iubirea pentru care este nascuta sa traiasca...

    RăspundețiȘtergere