Pagini

sâmbătă, 24 martie 2012

Femeie nu te naşti, ci devii...

”Femeie nu te naşti, ci devii.” Simone Beauvoir

Autoarea citatului susţine feminismul, însă femeia privită din alt plan al evoluţiei ei, va deveni femeie învăţând feminitatea. În opinia mea feminismul exagerat, dorinţa de a fi egala bărbatului şi nu partenera lui, striveşte feminitatea. Întotdeauna femeia va trebui să rămână femeie, acea jumătate de măsură întreagă ce împlineşte întregul dintre ea şi bărbat prin devenire. Iar acest lucru îl va face strângând în ea, în sufletul şi spiritul ei, feminitate.

Altfel, când spui femeie, primul gând se îndreaptă către fiinţa de sex feminin. Femeia, ca simplă entitate se deosebeşte de sexul opus doar prin sex şi câteva caracteristici şterse, neconturate, trăsături abia schiţate precum o inflorescenţă stagnată în faza de mugure. Pentru desăvârşirea ei ca operă completă şi incontestabilă, femeia are nevoie de un proces intens, o metamorfoză necontenită adunată din educaţie, din raportul cu lumea ei interioară şi exterioară, din spiritualitatea pe care o poate descoperi singură sau prin ceilalţi. Mai mult decât atât, femeia pentru a deveni femeie are nevoie de prezenţa naturii masculine complementare în preajma ei. Fără a simţi influenţa bărbatului, feminitatea ei nu se va manifesta şi nici nu va putea fi dăruită.

Femeia învaţă feminitatea şi delicateţea, nobleţea şi senzualitatea exersând rolul de femeie alături de naturile autentic feminine din preajmă ei. Mama va fi prima femeie din viaţa ei, femeie pe care o va avea drept oglindă a devenirii ei ca substanţă complementară naturii masculine. Viitoarea relaţie dintre ea şi viitorul partener se va baza pe educaţia primită în familie unde i s-a insuflat dragostea pentru bărbat, nu desconsiderarea lui sau ura pentru natura opusă ei.

De asemenea, copila, fata, adolescenta de mai târziu va învăţa abc-ul femeii din relaţia cu tatăl ei. Părintele de sex masculin va fi primul bărbat din viaţa ei alături de care învaţă cum să devină femeie. Apoi, în prezenţele masculine pe care le va dori alturi, va căuta acel tip de bărbat pe care l-a avut drept tată şi partener de dialog în relaţia lor spirituală de natură tată-fiică. Iar dacă tatăl a fost un monstru, s-a purtat bestial, a absentat motivat sau nemotivat din viaţa ei, va căuta inversul acelui tip de bărbat.

Fetiţa, încă din copilărie este atrasă de bărbatul matur. Între ei, la nivel spiritual se naşte o relaţie extrem de interesantă şi intensă, fetiţa comportându-se instinctual precum femeia de mai târziu. Gesturile prin care încearcă în naivitatea ei să seducă, seamănă foarte bine cu gesturile femeii mature. Orice fetiţă este o viitoare femeie, iar adierea naturii masculine deşteaptă în ea feminitatea şi trăsăturile personalităţii sale de mai târziu. Mugurele feminităţii şi al trăsăturilor pur feminine apar înainte ca fetiţa să devină femeie, cu mult înainte ca ea să devină conştientă de prezenţa bărbatului ca partener în viaţa ei. Delicateţea, nobleţea, fineţea, graţia, toate înmuguresc în copilărie alături de un bărbat matur, fie că acesta este tatăl sau altă prezenţă masculină, iar la maturitate înfloresc în totalitate, dăruindu-le bărbatului alături de dragostea ingenuă a fostei copile. Această relaţie dintre copila a cărei devenire trupească şi spirituală este în evoluţie şi bărbatul matur este foarte bine surprinsă în filmul ”Les Dimanches de ville d’Avray”.

Feminitatea este un întreg complex de trăsături specifice femeii. Însă modernitatea are tendinţa de a şterge aceste trăsături, uniformizând diferenţele dintre naturile feminine şi masculine. Femeia devine un fel de android, dornică să emuleze natura masculină, lăsând un spaţiu spiritual gol în viaţa bărbatului sau, acolo unde ea există, trăsăturile ei doar amintesc de ceea ce ar trebui să fie femeia.

2 comentarii:

  1. Fantastic post! Ar trebui sa fie citit de toate femeile din lume!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru cuvinte! Sunt onorata de aprecierea dvs.

      Ștergere