Pagini

duminică, 22 ianuarie 2012

Pentru mâncare şi pentru dragoste trebuie să ai timp...

Pentru mâncare şi pentru dragoste trebuie să ai timp... o rostire pe care am auzit-o întâmplător şi căreia îi atribui sensul de adevăr pe care îl merită. Adevărat... şi una şi alta se fac pe îndelete, în tihna timpului suficient şi liniştit...
O mâncare făcută în grabă, cu ingredientele aruncate la întâmplare în vas, fără echilibrul condimentelor şi al iubirii ce-i dau gustul şi savoarea, nu va stârni pofte culinare. O mâncare delicioasă se prepară în ceasuri fără timp, cu sufletul şi cu gândul drăgăstos la cei ce o vor savura. Fiecare ingredient va fi trecut prin focul mocnit al pasiunii şi va avea gustul dragostei şi savoarea dăruirii. Iar timpul… timpul va fi răbdător şi se va lăsa în voia clocotului din vas.

Tot aşa şi cu dragostea… Are nevoie de un refugiu atemporal, departe de ochii străini ai lumii, într-o pustietate îndepărtată de omenesc, de zumzetul material al căutărilor deşarte. Dorinţa pasională trebuie să aibă timp să dea în clocot vibraţii şi fiori, să crească pe muzica sublimă a preludiului, să ardă în spasmele înfiorării şi apoi să se înăbuşe în parfum de tandreţe, în ritm apus de postludiu. Acolo, în tainicul alcov, ingredientele dragostei se adună laolaltă în căuşul inimilor înamorate. Un preaplin de pasiune tulburătoare, stropit cu spirit înflorit de dor, presărat cu suflet candid păstrat în virginitatea albului necuprins al dorinţei, aromat cu emoţii savurate cu ochii închişi de plăcere, gustând mângâieri stârnitoare de adânci simţiri în aşternuturi de mătase, amestecate cu zvârcoliri ale cărnii în muzica tăcerilor ce nasc vibraţii ameţitoare. Şi când dulcea frământare a trupurilor amestecată cu praful de stele al simţirii ajunge la apogeu, în focul culminant al exploziei de absolut, îţi pierzi conturul conştient al trupului, devii una cu iubirea celuilalt, pierduţi în clocotul uitării de sine al pasiunii şi al dorinţei. Numai săruturile pasionale, în acorduri de şoapte ale înserării, rămân ca o aducere aminte. Restul se stinge în ritmul potolit al inimilor sleite de pasiunea dragostei. Iar timpul… timpul va fi răbdător şi se va lăsa în voia iubirilor fără timp.

4 comentarii:

  1. Fara cuvinte... ati scris ceva absolut extraordinar!

    RăspundețiȘtergere
  2. Desi am albit mult în vreme, uneori mă simtla fel de copil precum în anii cei dintâi. Este atâta viaţă firească în cele ce spui încât m-aş aşeza răbdător la masa bucatelor spre a afla cu răbdarea timpului niciodată terminat care este desertul ce mi-l va da soarta prin voia iubirilor fără de timp...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti doresc sa ai parte de astfel de iubiri... iubiri ce au ca ingredient absolutul fiintei la masa careia desertul este sublimul dumnezeiesc al simtirii...

      Ștergere